Falsa dihotomie politică. Dreapta sau stânga?

Falsa dihotomie (falsa alegere, falsa dilemă, bifurcaţie, gândire în alb şi negru, eroarea logică a terţului exclus), este o eroare de logică ce afirmă că nu există decât două posibilităţi  (care de obicei sunt în opoziţie), într-o situaţie, când de fapt mai poate fi cel puţin o a treia posibilitate. (A nu se pune în contradicţie cu "Tertium non datum" când în acea situaţie în mod real nu există decât două posibilităţi).

Formă:

Fie ideea X este adevărată, fie ideea Y este adevărată (există şi situaţia în care amândouă sunt false).
Ideea X este adăvarată.
Prin urmare ideea Y este falsă.

Clasicul exemplu:  "Cine nu e cu noi este împotriva noastră" (deci cu ceilalţi).

Deci pe spectrul politic cine nu e de dreapta e de stânga şi invers. Din punct de vedere ideologic cine e de dreapta poate fi (una sau mai multe opţiuni) capitalist, conservator, tradiţional, naţionalist, religios, monarhist, fascist, legionar, nazist, fundamentalist religios etc., iar cine e de stânga poate fi (una sau mai multe oţiuni) socialist, marxist, comunist, progresist, feminist, social democrat, multi-cultural-ist, eventual anarhist.

Dacă ne uităm pe tot felul de reprezentări grafice vom vedea fie o axă orizontală cu vectori de stânga şi dreapta, fie un sistem cu abscisă şi coordonată, fie o potcoavă, fie un cerc, ideea e că este acolo undeva un centru (punct, axă, diviziune) care împarte toată treaba în stânga şi dreapta şi după ce te evaluezi din punct de vedere doctrinar şi ideologic eşti neapărat pe stânga sau pe dreapta.

Cei de pe stânga îţi vor spune că doctrina şi ideologia lor sunt cele mai morale care se opun dreptei, profund imorală şi nedereaptă. Cei de pe dreapta îţi vor spune că doctrina şi ideologia lor sunt cele mai morale care se opun stângii, profund imorală şi nedereaptă. O adevărată bătălie între libertate şi dictatură, bine şi rău, adevăr şi minciună, lumină şi întuneric, Gondor şi Mordor, acestea fiind relative din exterior, dar foarte clare în momentul în care eşti într-o tabără sau alta.
Ştiţi care e cea mai mare ironie a chestiei ăsteia ? Atât unii cât şi alţii au dreptate şi se înşeală în acelaşi timp!

Pentru că ce vedem mai sus este doar o falsă dihotomie. În realitate extremele sunt le fel de negative şi de negre, lumina rămânând mereu în centru, acolo unde există echilibru şi raţiune şi unde se aplică cel mai bine regula de aur socială.

Şi dacă tot vorbim de lumină şi întuneric, să luăm un pic de lumină de la războinicul luminii mioritic: fost candidat la prezidenţiale, fost candidat la sectorul 6, fost parlamentar, fost europarlamentar, dar şi fost puşcăriaş, nimeni altul decât Gigi Becali! (Să nu credeţi cumva că mi-au cătzut ţiglele de pe acoperiş, vă asigur că sunt toate la locul lor unde trebuie să fie, ca şi până acum, însă urmează să vedem ceva foarte interesant).
Aventura politică a lui Gigi Becali a început în urmă cu mai mulţi ani când a cumpărat Partidul Noua Generaţie de la Viorel Lis (dacă v-aţi întrebat vreodată de unde are Lis bani de păcănele şi apariţii modene, acum aveţi răspunsul. :)) ). În fine, întrebat de o jurnalistă care va fi doctrina partidului său (de stânga sau de dreapta), Gigi Becali a răspuns aşa: "Apoi doamnă, partidul meu, Partidul Noua Generaţie nu va nici de stânga, nici de dreapta. Va fi când pe stânga, când pe dreapta, când pe stânga, când pe dreapta, când pe stânga, când pe dreapta. Aşa va fi partidul meu!".
Evident că un asemenea răspuns a fost extrem de hilar la vremea lui, iar reacţia publicului a fost ceva de genul  "Hai bre, nea Jiji, ce dreacu`, matale faci mişto de noi! Cum să fii când pe stânga, când pe dreapta? Ori eşti de stânga, ori eşti de dreapta!". Ulterior Becali a redenumit partidul PNG-CD (Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat) şi a tras pe dreapta. Tipic...

Desigur că nu îl suspectează nimeni pe Becali că a stat şi a reflectat din punct de vedere filososfic, moral şi ideologic asupra spectrului politic şi a ajuns la concluzia că într-un fel sau altul poţi fi şi pe stânga şi pe dreapta, ci realitatea politică românescă dovedeşte acest lucru.

În acest caz pun următoarea întrebare: (Mai) Sunt individualizate stânga şi dreapta în cadrul politicii româneşti? Da sau nu şi de ce?

Suntem tentaţi să spunem că da, chiar mai bine decât în trecut. Avem un partid mare de stânga (PSD), un partid mare de dreapta (PNL), o serie de partiduţe de dreapta (ALDE, PMP, UDMR, PRU) şi o chestie (încă) nedefinită din punct de vedere doctrinar şi ideologic (USR). Nimic mai fals ! PSD-ul care e de stânga (partidul celor care lucrază la stat şi al aistaţilor sociali şi urmaşul direct al PCR şi a structurii teritoriale a acestuia), este totodată şi partidul cel mai conservator, cel mai mândru partid român, ultra-ortodox, are legături cu BOR etc. PNL-ul nu e nici el numai de dreapta ci o mai dă şi el în stânga uneori (vezi USL-ul sau faptul că primii care au cerut o taxare mai aprigă a multinaţionalelor au fost cei de la PNL, abia după aceea au venit cei de la PSD şi au spus acelaşi lucru.). Dar partidele mici ? ALDE (de dreapta) şi PRU (puternic de dreapta), sunt sateliţii PSDului (de stânga). PMP-ul este Băsescu, nu există PMP. Dacă îl iei pe Băsescu de la PMP, PMP e "pa!". Iar cum bine ştim, înainte să fie de dreapta, Băsescu a fost de stânga. Să ne gândim un pic şi la Dragnea (nu că nu ne-am gândit suficient în ultima vreme). Vi-l imaginaţi vreodată pe Dragnea, marele lider autoritar al PSD-ului ca membru într-un partid de dreapta? Evident că nu! Şi evident că vă înşelaţi amarnic şi aveţi mintea scurtă ca tot românul! Dragnea a fost mai întâi membru PDL (da, PDL-ul ăla scris "PD-L", cu siglă portocalie şi un trandafir, condus vreo 10 ani de Băsescu, acel PD-L care ulterior a fuzionat cu PNL formând noul şi marele fâs PNL din prezent). Nu mă credeţi la faza cu Dragnea? Daţi un "sărci pe Goagăl" (vorba lui Vanghelie) şi vă veţi convinge singuri. UDMR teoretic e un partid de dreapta pentru că reprezintă maghiarii, deci are un caracter etnic-naţional, nu? Nu! Tehnic vorbind nu e nici măcar un partid ci mai degrabă un ONG reprezentnat al unei minorităţi, iar asocierea eternă cu cei care sunt la putere (ba de dreapta, ba de stânga), îi face să nu fie nici de dreapta, nici de stânga. Şi în final rămânem cu USR, Uniunea Salvaţi România. Ăştia ce naiba sunt, de dreapta sau de stânga? Cei care sunt de stânga spun că USR e de dreapta, că e împotriva PSD-ului. Cei care sunt de dreapta spun  că USR e de stânga pentru că sunt împotriva PNL-ului. Cei din USR spun că nu sunt nici de dreapta, nici de stânga ci că sunt împotriva sistemului. Oare nu sunt şi împotriva statului, deci anarhişti? Nu, mai degrabă par împotriva statului degeaba. Ştiu ce sunt! Sunt rapidişti! Da frate, exact ca Rapidul pe vremea lui Răzvan Lucescu, singuri împotriva tuturor! Acum serios vorbind, din punct de vedere doctrinar nici măcar ei nu ştiu ce sunt sau ce vor să fie. Ceea ce vor sigur este să lupte împotriva corupţiei, a  şpăgilor şi pentru un mod de a face politică transparent şi curat. Aşa cum nu îl bănuiam pe Becali de asumare a centrismului din punct de vedere politic, nu îi bănuiesc nici pe cei din USR că s-au găndit la aşa ceva. Pot fi primul partid centrist din România, asta dacă îşi dau seama de independenţa centrului faţă de stânga şi de dreapta şi şi-l vor asuma, sau vor pica în aceeaşi eternă minciună cu stânga sau dreapta şi se vor diviza. Depinde doar de ei.

Din paragraful anterior tragem concluzia că partidele din România nu sunt nici de dreapta, nici de stânga ci se plasează în centru, când pe stânga, când pe dreapta, şi pe stânga, şi pe dreapta în acelaşi timp. Vedeţi? Făcuram mişto degeaba de nea Jiji mai sus!  :)))

Şi desigur că acum urmează replica celor de dreapta şi de stânga care vor spune că politica românească nu merge nici spre dreapta, nici spre stânga pentru că nu există niciun partid CU ADEVĂRAT de dreapta sau de stânga pe care românii să îl voteze.
Nimic mai fals! Pe scena politică românească s-au perindat până recent două astfel de partide. Doamenlor şi domnilor, în colţul din dreapta se află PRM (Partidul România Mare). În colţul din stânga se află PCR! Şi nu, nu mă refer la Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, ulterior denumit PC, PCR şi condus de "ăla micu` de la agricultură" (Constantin), actualmente parte din ALDE. Mă refer la PARTIDUL COMUNIST ROMÂN cu steag roşu şi cu seceră, ciocan şi spice aurii, exact ăla! A fost reînfiinţat acum mai mulţi ani. Nu mă credeţi? Mai daţi un "sărci pe Goagăl". Ca să fim sinceri pănă la capăt, PRM iniţial după înfiinţare a jucat un pic pe stânga împotriva CDR-ului şi împreună cu foste facţiuni ale FSN-ului, dar ulterior a rămas consacrat ca puternic de dreapta. Ce s-a ales de aceste două partide? S-a ales praful, românii (în afară de alegerile din anul 2000 cănd s-a ajuns la situaţia oribilă de a-l alege pe Vadim sau Iliescu), neacordând atenţie partidelor cu adevărat de dreapta sau de stânga. Pe stânga chiar mai există în prezent PSR (Partidul Socialist Român), care are ca simbol unul cât se poate de original de stânga, Soarele (daţi din nou "sărci pe Goagăl" cu "Votaţi soarele!"). Nici pe ăştia nu-i votează nici dracu`. Singurele excepţii în istoria României au fost pe dreapta Partidul Legionar (de facto vreo 2 ani la putere) şi pe stânga PCR (de facto 44 de ani la putere), niciunul dintre ele nereuşind să se impună pe un suport popular intern ci numai cu ajutor străin sau un context favorabil dictat din exterior (Germania Nazistă sau Rusia Comunistă). Oricine cu un pic de viziune istorică şi politică ştie că un astfel de partid va da greş din punct de vedere popular şi nu va fi votat de români. Cu alte cuvinte, dacă cineva înfiinţează un astfel de partid, având siguranţă că va fi şi de succes, ar trebui (statistic şi istoric vorbind), să vă puneţi serios întrebarea "Care forţă externă (repet, externă, nu ocultă sau alte abrambureli aiuristice) se află în spatele lui şi ce interese are cu adevărat?".

De ce nu preferă românii astfel de partide? Deşi luaţi individual, noi românii avem destule defecte, ca popor suntem, totuşi un popor echilibrat şi tolerant. Suntem ancoraţi în tradiţie dar în acelaşi timp suntem deschişi şi la nou (mai ales pe parte tehnologică). Suntem în general mândri şi naţionalişti, dar în acelaşi timp suntem toleranţi şi primiori, astfel reprezentanţi ai altor naţionalităţi şi etnii şi-au găsit un loc aici şi au devenit o parte inerentă a naţiunii române, păstrându-şi o serie de caracteristici specifice culturii lor. În număr mai mare sau mai mic aceştia ar fi: maghiari, secui, ţigani (da, am zis "ţigani", ce "urât" din partea mea! Voi reveni asupra acestei anomalii a corectitudinii politice cu ocazia altui articol), germani (saşi, şvabi), turci, tătari, găgăuzi, greci, bulgari, sârbi, croaţi, cehi, slovaci, ruteni, huţului, ruşi, lipoveni, ceangăi, cerchezi, armeni, italieni, arabi, evrei, polonezi etc. (sper că n-am uitat pe nimeni). Totodată românii, deşi mândri de a fi români, sunt foarte curioşi şi îi primesc cu simpatie pe străini. Turiştii străini pleacă de aici cu o cu totul altă impresie faţă de cea cu care au venit, după ce întâlnesc cunoscuta opsitalitate românească.

Deci românii unde se încadrează mai mult din punct de vedere politic? În stânga sau în dreapta? Aparent românii sunt o anomalie din punctul ăsta de vedere. Majoritar anti-comunişti (de dreapta), totodată majoritar votanţi PSD (de stânga) , la ultimele alegeri prezidenţiale au votat un candidat al PNL-ului (de dreapta), reprezentant al unei minorităţi etnice (deci pe principiu de stânga), deşi majoritari creştin-ortodocşi (deci de dreapta), au votat un reprezentant al unei minorităţi religioase (deci pe principiu de stânga). Başca pe preşedinte îl cheamă Iohannis, nu -"escu".
Pentru că românii "nu au cultură politică" (vorba lui Trădiceanu), sau de fapt românii sunt (dacă neapărat trebuie să îi plasăm doctrinar şi ideologic undeva) centrişti liberali. Deci de CENTRU.

PAUZĂ: Aţi obosit? Ghinion! (cum ar spune Iohannis.) Ceea ce vă rog acum este să nu părăsiţi sala (cum au făcut PSD şi ALDE), ci să beţi un pahar cu apă şi să "rămâneţi în sală", deorece urmează partea cea mai interesantă.

Discutam pe marginea acestui subiect cu o cunoştiinţă care se declară de dreapta şi i-am spus că eu sunt de centru, iar reacţia ei a fost "Cum adică de centru? Ori eşti de centru dreapta, ori eşti de centru stânga." "Nu, nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, sunt de centru! De ce nu pot să fiu?" "Pentru că nu poţi să fii fix în centru, nu se poate aşa ceva, ori eşti de dreapta, ori eşti de stânga!".
Argument circular şi falsă dihotomie într-o singură frază! Tare sau ce ?

Revenim acum la reprezentarea grafică a stângii şi dreptei politice. Dacă e o axă orizontală avem în centru un punct numit origine, centru, 0 (zero), pe stânga avem stânga, iar pe dreapta avem dreapta (evident), de la extreme către centru fiind aşezate ideologiile, iar tu te plasezi cu un punct pe acea axă (pe dreapta sau pe stânga). Dacă avem un sistem cu două axe, pe cea verticală avem la un capăt "autoritar" şi la celălalt capăt "liberal". Dar ce naiba e liberalismul, de ce l-am menţionat şi unde se încadrează el? E de dreapta sau e de stânga? Cei de dreapta vor spune că e de dreapta iar cei de stânga vor spune că e de stânga. Din nou, şi unii şi ceilalţi se înşeală şi au dreptate în acelaşi timp!

 LIBERALÍSM s. n. 1. Doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc. (sursa dexonline)

Să construim axa orizontală simplă, dar în loc de puncte, vom lua segmente (deoarece o doctrină cuprinde şi ideologii iar totalitatea lor nu pot exprimate în mod real printr-un simplu punct pe axă, ci mai degrabă un segment), cu trei segmente de un centimetru pe stânga şi trei segmente de un centimetru pe dreapta, cu o origine (punct fix) numită "centru". De la stânga la dreaptaavem:

-3 COMUNISM -2 SOCIALSM -1 SOCIAL-DEMOCRAŢIE 0 (CENTRU) 0 CAPITALISM-LIBEAL +1 CONSERVATORISM +2 FASCISM (NAZISM) +3. ("-" şi "+" le luăm ca şi concepte matematice, nu negativ sau pozitiv ca în "bine şi "rău")

Unde se încadrează liberalismul pe axă? Există două tipuri de liberalism:
 a) cel clasic (care se referă la o piaţă economică liberă, teoretic în dauna unor libertăţi individuale) deci de dreapta (care se încadrează între 0 şi + 0,5, deci ocupă prima jumătate din CAPITALISMUL LIBERAL)
şi b) liberalismul modern (care se referă la societate individuală liberă, teoretic în dauna unor libertăţi economice), deci de stânga (care se încadrează între -0,5 şi 0, deci ocupă prima jumătate din SOCIAL-DEMOCRAŢIE).

Şi dacă eu sunt un om care se vede liberal pe ambele planuri (social şi economic) şi consider că e bine să existe un echilibru între ele ? În cazul ăsta voi fi luat pe sus atât de religioşii de stânga, cât şi de religioşii de dreapta (da, din punctul meu de vedere stânga şi dreapta politice în forma actuală nu sunt altceva decât credinţe la nivel individual şi religii la nivel colectiv), mă vor lega de stâlpul infamiei şi vor arunca în mine şi unii, şi ceilalţi cu tot felul de obiecte până ce îmi va veni mintea la cap şi voi alege una dintre tabere, ca apoi să arunc şi eu cu obiecte în tabăra adversă, având stâlpul infamiei între noi, în timp ce stăpânul nostru de feudă stă pe margine şi îşi fracă mâinile de bucurie cât timp noi ne batem ca proştii. Exact ca în Evul Mediu, să îţi tot placă să fii stăpân în cazul ăsta!
 
De ce sunt stânga şi dreapta nişte religii? Pentru că amândouă promit că pe măsură ce mergi pe calea lor vei ajunge în final să construieşti lumea perfectă. Cea de dreapta spune că vei deveni o rasă/clasă dominantă economic şi social supra celorlalte. Cea de stânga spune că vei creea o lume în care absolut toţi vor fi egali din toate punctele de vedere. Atât una, cât şi cealaltă sunt nişte utopii care nu pot fi realizate în realitatea obiectivă din cauza naturii umane. Apoi, la o analiză mult mai amplă asupra lor (presupunând la nivel teoretic că se pot atinge), vom vedea că sunt de fapt nişte distopii sinistre, total imorale. Iar pentru a ajunge la aceste utopii/distopii trebuie să renunţi la nişte libertăţi, apoi la toate libertăţile în favoarea statului care te va ghida până în punctul în care nu vei mai avea nevoie de el şi atunci el va dispărea sau până în punctul în care statul va fi o parte inerentă a ta. Şi dacă nu eşti de acord să mergi pe drumul ăla vei fi reeducat, amendat, închis şi eventual executat, totul în numele binelui comun care va duce la binele individual absolut. Şi cum am văzut deja din istorie, mereu se lasă cu morţi, mulţi morţi, atât pe stânga cât şi pe dreapta. Dar ce să vezi, morţii noştri sunt mai buni decât morţii voştri! Nu vă sună a demenţă? Scopul nu trebuie să scuze niciodată mijloacele, deoarece oricât de nobil e scopul, dacă în numele lui faci tot felul de mizerii, scopul devine şi el o mizerie. (Asupra tuturor acestor aspecte voi insista în articole viitoare dedicate tuturor  "-isme-lor" menţionate mai sus).

Acestea fiind spuse, după solidificarea noului concept de centru de sine stătător, axa arată aşa:

- ∞ STÂNGA -0,5 CENTRU + 0,5 DREAPTA + ∞. 

Sub centru avem liberalism şi democraţie, spre capetele axei avem dictatură, iar de lângă centru spre capete avem drumul către dictatură, mai rapid sau mai lent, de stânga sau de dreapta.

Data viitoare vom analiza ce efecte are în prezent joaca de-a stânga şi de-a dreapta la nivel european.


CONCLUZIE

Am fost învăţaţi în mod fals că nu există decât două posibilităţi din punct de vedere doctrinar politic: stânga sau dreapta, iar în funcţie de partizanat le-am văzut ca o bătălie între bine şi rău, alb şi negru, lumină şi întuneric. etc., în care binele, lumina şi albul era în tabăra noastră iar răul, întunericul şi negrul erau în tabăra adversă. Asta pentru că ni s-a spus mereu că acea origine în centrul axei numit "centru" este doar un punct abstract în care nu poţi să te poziţionezi, prin mijlocul lui trecând o adevărată Cortină de Fier, un adevărat Zid al Berlinului, o adevărată Groapă a Marianelor sau o adevărată centură de asteroizi. Toate aceste obstacole au fost depăşite în realitate. În cazul acesta trebuie să facem un efort în imaginarul nostru şi să le depăşim şi planul asbtract. Pentru că spectrul politic nu există în realitate, ci este o construcţie abstractă, nici acea diviziune impenetrabilă între dreapta şi stânga nu există nici în abstract, deoarece acea barieră este şi a fost mereu trecută în ambele părţi de actorii politici de pe scena românească (şi evident, scena politică a lumii întregi), mimând bariera în continuare pentru unicul şi acelaşi etern scop: "Divide et impera!". E timpul să modificăm spectrul politic!

Deci:
Este perfect în regulă să fii şi să te simţi patriot şi naţionalist şi în acelaşi timp să nu fii şi să nu te simţi şovin!
Este perfect în regulă să fii şi să te simţi român şi în acelaşi timp să nu fii şi să nu te simţi xenofob!
Este perfect normal să te simţi pe deoparte ca fiind socialist sau democrat şi pe de altă parte să te simţi liberal!
Este perfect normal să te simţi ca fiind un om al naţiunii române, dar şi ca un copil al lumii întregi, să îţi placă şi să apreciezi şi alte popoare şi culturile lor.
Este perfect normal să apreciezi şi să vrei vrei să conservi anumite tradiţii şi obiceiuri care dau o culoare locală anumitor comunităţi tradiţioanle, dar în acelaşi timp să vrei să trăieşti într-o lume a modernităţii.

Este perfect în regulă să simţi toate lucrurile astea pentru că EŞTI OM, în timp ce din punct de vedere doctrinar politic (stânga/dreapta) eşti etichetat ca fiind un paradox sau o anomalie a naturii (politice, desigur).
A venit timpul să redefinim CENTRUL şi să îl modificăm de la un punct absract în mijlocul axei, la un segment/spaţiu cât se poate de bine delimitat. A venit timpul să ne plasăm cât mai mulţi în acel spaţiu pentru a echilibra axa astfel încât aceasta să nu se aplece către niciuna dintre cele două extreme.
Deoarece extremele nu vor face nimic altceva decât să distrugă această diversitate naţională, etnică şi culturală a lumii. Stânga prin amestecarea şi nivelarea lor până la uniformizare totală, iar dreapta prin dominarea unora dintre ele de către altele şi distrugerea celor mai "slabe" de către cele mai "puternice".

Iar pentru a fi în centru nu ai nevoie de tratate politice interminabile, de doctrine, dogme sau ideologii, ci de trei lucruri elementare: RAŢIUNE, LOGICĂ ŞI REGULA DE AUR SOCIALĂ ("Poartă-te cu ceilalţi exact cum vrei să se poarte şi ceilalţi cu tine"). Împreună aceste trei principii ne plasează în CENTRU!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu